Eram mândria orașului

Împing cu sete în pedale. La fiecare zece metri am tendința de a închide ochii. Refuz să văd. Refuz să cred că se întâmplă asta. Parcă nu se termină. Și totuși..

A fost odată un sector verde, curat și râvnit de toți cei ce-și căutau o casă. Era vestit pentru locurile de parcare numeroase, pentru parcurile elegante și pentru vegetația abundentă.

Asist acum neputincios la betonarea lui și la transformarea spațiilor verzi în betoane roșii lipiste de viață, la distrugerea asistată a parcurilor. De ce ne luați sectorul? De ce îi luați viața? Cu ce am greșit noi ca să avem parte de cel mai crunt măcel de vegetație din ultimii ani?

Trist nu e ce se întămplă, ci faptul că nu avem ce face.. Asistăm ca niște pioni la trecerea în neființă a ce a fost odata Sectorul 3..

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *