Legea câinilor maidanezi

Da, știu, sunt al 345332784-lea care scriu despre această problemă. Cu toate astea nu o să renunț la a scrie acest post pentru că voi încerca o altă abordare. O abordare prin care voi încerca să mulțumesc deopotrivă și iubitorii de animale și pe cei mai puțin iubitori. Aceasta este greșeala pe care i-am spus-o Simonei ieri, dar nu am putut s-o argumentez în 140 de caractere.

Ea a fost bine intenționată prin acest post (LE: postul Simonei a dispărut de ceva vreme de pe blogul ei) care a generat peste 450 de comentarii :o. Din păcate iubitorii de animale au văzut în asta o extincție a celui mai bun prieten al omului. Nu am avut răbdare să citesc tot, dar bănuiesc că doar o polemică aprinsă ar fi putut genera un număr atât de mare de comentarii.

Eu voi încerca o altă abordare a acestei probleme.

 

LEGEA CÂINILOR COMUNITARI

Art. 1. Adunarea acestora

 Este etapa care presupune adunarea acestora din spațiul public. Aceasta se va face utilizând metode eficiente, cât mai puțin periculoase pentru populație sau traumatizante pentru animale (eventual injecții de adormire) și centralizarea lor într-un adăpost special amenajat.

Aici nu cred că cineva poate contesta această etapă. Este clar că un animal în libertate reprezintă un pericol pentru societate indiferent dacă este castrat sau nu. Pe lângă asta, un câine care trăiește printre betoane sau mașini și care mănâncă pietre și borduri de la Videanu nu este un câine prea fericit nu? Nu cred că aceasta e idealul de viață pentru un animal.

Art. 2. Promovarea adopțiilor

Toți câinii ridicați de pe străzi vor fi înscriși într-o bază de date și dați spre adopție pe Internet. Fiecare înregistrare va fi cu poze, informații cu privire la sex, vârstă aproximativă, zona de unde a fost ridicat etc. Există domeniul maidanezi.ro care este liber și ar putea fi cumpărat de autorități special pentru asta. De asemenea aceștia vor putea fi vizitați direct la adăpost de către persoanele care doresc să adopte unul.

Și asta cred că este la fel de limpede. Trebuie să le dăm o șansă la o viață normală, într-o familie care are posibilitatea să-i îngrijească, să le ofere hrană și afecțiune.

Art. 3. Adopțiile

Dacă cineva s-a hotărât să facă o adopție se vor face următorii pași:

  1. Declarație pe proprie răspundere că se angajează să aibă grijă de câine pe toată durata vieții, că nu îi vor elibera pe străzi sau alte zone virane. În caz că acesta fuge (e animal, s-ar putea întâmpla asta nu?) să anunțe dispeceratul imediat (12 h) cu privire la acest lucru, iar echipe de profil vor face demersurile necesare pentru prinderea câinelui. Pedeapsa pentru nerespectarea acestui angajament să fie una contravențională (3000 – 5000 ron) sau chiar penală.
  2. Sterilizarea animalului și deparazitarea câinelui. Oricât ai iubi animalele nu cred că ai vrea să bagi în casă o sursă de infecții. 
  3. Marcarea lor printr-un tatuaj. Un număr de identificare unic care va permite identificarea acestuia rapid, în caz că va fi găsit pe străzi din nou și posibilitatea de a lua măsurile necesare împotriva persoanei care l-a adoptat. 
  4. Adopția propriu-zisă.
  5. Promovarea pe același domeniu de internet adopțiile făcute cu succes. Poate așa se încurajează adoptarea lor.

Scopul pct. 1 este clar. Evitarea ca aceste animale să ajungă din nou pe străzi. Cunosc cazuri de câini luați din adăposturi și eliberați în jungla urbană. Restul punctelor sunt clare, cred eu, și de bun simț.

Art. 4 Eutanasierea

Câinii care nu vor fi adoptați într-o perioadă de 30 de zile de la prinderea lor vor intra în programul de eutanasiere. 

De asemenea, cei care vor fi identificați de un medic veterinar ca suferinzi de o boală incurabilă vor intra în același program.

Este clar că nu ne permitem să le întreținem pe o perioadă mai mare. Și ca să fim realiști, nu avem nici un folos de pe urma lor. Câinii bolnavi trebuie scăpați de suferință, pentru că există posibilitatea ca ei să infecteze și alte animale, iar dacă sunt incurabili și suferinzi, nu cred că duc o viață prea fericită.

Art. 5 Monitorizarea

Toți proprietarii de câini vor fi obligați să se prezinte cu aceștia la centrele zonale pentru marcare și înregistrarea lor.  De asemenea cei care dețin femele, se vor prezenta cu puii în termen de 30 zile de la fătare pentru înregistrarea acestora. Decesul câinilor se va înregistra în mod similar.

Asta ar fi necesar pentru a evita apariția altor animale în locul celor adunate.

Art. 6 Abandonarea câinilor

Toți proprietarii care, din diverse motive, nu mai pot întreține câinele să aibă posibilitatea să-l aducă la adăpost, unde va intra în program similar cu un câine prins de pe stradă.

Sunt mulți care îi abandonează din motive financiare sau de altă natură. Decât să le dea drumul la un colț de stradă, mai bine ar veni frumușel la adăpost unde i-ar da o șansă la viață.

 

Aceasta este genul de abordare pe care aș vrea să-l văd și din partea politicienilor noștri. Vorba aia, degeaba dăm din gură dacă atitudinea e zero.

Desigur, acest mic proiect de lege este unul sumar, făcut de un inginer,  în care ar mai trebui introdus un program de monitorizare a adopțiilor, ceva stimulente financiare pentru cei care fac asta, un program de decontare parțială a serviciilor medicale pentru animalele intrate în acest program samd. Idei sunt multe, acțiuni deloc.

Iar acum să trecem la niște cifre. Se estimează că în București sunt aprox. 100.000 câini comunitari. Având în vedere modul de lucru prezentat mai sus, nu este nevoie de un adăpost cu 100.000 locuri de cazare. Să presupunem că echipele de prindere ar avea un regim de lucru de aprox. 50 câini / zi. Asta ar însemna 1000 / lună. Cam asta ar fi spațiul de cazare necesar. Dacă alocăm un spațiu de 10 mp / câine (3,15 m x 3,15 m) ar însemna 10000 mp spații cuști individuale + aprox. încă 20000 mp alei și alte spații cu destinație specială. Astfel un teren de minim 3 ha ar fi suficient pentru un astfel de adăpost.

Cu un regim de lucru de 1000 câini / lună ar însemna că problema câinilor comunitari s-ar rezolva în … 100.000 câini : 1000 câini / lună = 100 luni !! Adică 8 ani și 4 luni. Desigur aceste cifre se pot modifica prin intensificarea regimului de lucru. Un spațiu de 2000 locuri cazare ar însemna 4 ani și 2 luni, iar 4000 locuri  – aproximativ 2 ani.

Și pentru că mă doare această problemă vreau ca ea să fie rezolvată. Cum spuneam sunt inginer, deci nu mă pricep la chestii juridice. Am înțeles că noi, cetățenii simpli, avem posibilitatea să trimitem legi în parlament. Chiar ieri am văzut inițiativa cu privire la Legea Apei despre care am și scris și pe care vă invit s-o votați aici. De ce nu am face ceva similar în care să luăm atitudine cu privire la această problemă? Există domeniul legea-câinilor.ro care este disponibil în care s-ar putea începe o acțiune de strângere semnături.

Vă invit să citiți acest articol de pe Hotnews care conține și niște cifre interesante. Se pare ca la Oradea și Brașov s-a putut. La noi de ce nu se poate?

UPDATE: M-am grăbit ca fata mare la măritat și, fără să vreau, am sintetizat legea care este chiar acum în dezbatere. Puteți citi  textul integral la Simona. Tot pe aceasta cale vreau să-i cer scuze pentru critica adusă ieri pe twitter. Simona mă ierți? 😀

 

14 Comments

  1. Sofia

    Nu considerati ca principala masura care ar trebui luata este STERILIZAREA tuturor cainilor de pe strada si din curtile oamenilor (focarul principal al cainilor fara stapan)? Astfel s-ar stopa inmultirea lor. Apoi, alte masuri ar fi crearea de adaposturi, consolidarea celor existente. Cainii aflati in adaposturi pot fi sustinuti cu hrana si cele necesare de catre iubitorii de animale sau fundatii prin organizarea de colecte de hrana si nu numai sau pot fi adoptati la distanta. Ati spus citez: “nu avem nici un folos de pe urma lor” (a cainilor). Puteti sa imi spuneti ce foloase avem de pe urma detinutilor care sunt intretinuti din banii nostri? sau de pe urma minoritatilor colorate pe care incercam din rasputeri sa le integram in societate dar fara rezultat si cu toate acestea le sustinem? Sunteti de acord ca ABANDONUL si NEPASAREA sunt cauzele principale care au generat problema cainilor comunitari? De mai bine de 20 ani, societatea este indiferenta fata de aceste animale, daca oamenilor le-ar fi pasat si ar fi sterilizat animalele fara stapan, nu s-ar fi ajuns aici. In Romania, din pacate, nu exista ideea de voluntariat, de a te implica intr-o cauza daca nu ai nimic de castigat. Conceptia romanului este ” de ce sa se cheltuiasca niste bani pt animale in loc sa mi se dea mie, cetateanului”. Au fost atatea organizatii care au dorit sa sterilizeze GRATUIT cainii comunitari dar s-au lovit de refuzul guvernantilor. Oare de ce? pentru ca nu aveau nimic de castigat. Au existat fonduri din strainatate, unde au fost investite? De atatea ori am vazut femele cu crotal (semn ca ar fi fost sterilizate) dar erau in calduri. Nimeni nu isi doreste caini pe strada unde sunt loviti de masina, chinuti de oameni, infometati dar EUTANASIA nu va rezolva problema. Prin sterilizare, creare de adaposturi, reintoarcerea in teritoriu a cainilor foarte pasnici si EDUCAREA populatiei sa nu mai abandoneze animalele (cainele nu este un obiect pe care il aruncam cand ne-am plicitisit)sunt solutiile care in cativa ani duc la rezolvarea problemei cainilor fara stapan. Asa ar proceda o societate civilizata care atatia ani a stat nepasatoare si acum doreste sa se implice. OMUL este vinovat pentru ca aceste animale se afla pe strazi.

    Reply
    • mimanu

      Sunt de acord cu ORICE măsură, numai să nu mai existe pe străzi. Eu am avut rottweiler și îmi plac câinii la nebunie. Dar nu pe străzi, nesupravegheați și necontrolați.
      Nu urmăresc neaparat eutanasierea lor. Dar nu prea văd altă variantă, în condițiile în care autoritățile se vaită că nu sunt bani samd.
      Sunt de acord cu tine ca ABANDONUL și NEPĂSAREA au condus la această situație. Dar nu mai avem ce să facem. Trăim în prezent și trebuie să găsim o soluție pentru perioada următoare. Ce a fost mai putem schimba? Faptul că recunoaștem în masă că OMUL este principalul vinovat pentru această situație nu va rezolva problema. Trebuie tratată situația de acum înainte.
      Repet. NU vreau să fie omorâți. Vreau doar să nu mai fie pe străzi. Vreau o soluție viabilă.
      Acum vreo 13 ani am fost atacat de o haită de vreo 20 câini. Faptul că am 1.90 și aproape 90kg m-a scăpat „doar cu 1 mușcătură”..

      Reply
    • bobans

      De ce sa se mai cheltuiasca bani pentru amenajarea de adaposturi, cand ar putea pur si simplu sa ii adune de pe strada si sa ii eutanasieze.
      Se discuta prea mult pe aceasta tema care demult trebuia incheiata.
      Acei iubitori de animale sa isi gaseasca de munca, sau alte hobiuri, pentru ca, din cauza maniei lor pentru apararea cainilor, sunt alte persoane care sufera din cauza ca sunt atacate de haite de caini, sau sunt pur si simplu muscate fara motiv.
      Deja mi-a ajuns si nu stiu cat trebuie sa mai suport imbecilitatea si lipsa de ratiune a acestor persoane.
      Dar voi lua atitudine in felul meu impotriva cainilor vagabonzi, deoarece persoanele responsabilizate cu acest lucru nu se ocupa, sau banii alocati ajung in alte parti.

      Reply
  2. Tudorache Gabriela

    Buna ziua,

    Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

    Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
    Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

    dumitru_gabriela31@yahoo.com

    Reply
    • mimanu

      Buna ziua,

      Îmi pare rău pentru situația dumneavoastră, dar nu-mi pot îndemna cititorii la așa ceva decât în cazuri pe care le cunosc personal sau din surse sigure. Dacă vă ajută vă pot oferi o postare aici cu mențiunea aceasta. Îmi puteți da textul pe email la admin@mimanu.ro și îl voi publica într-o postare separată.
      Multă sănătate.

      Reply
  3. robert30ro

    Singura greseala pe care o vad ( dupa parerea mea ) e :
    “Câinii care nu vor fi adoptați într-o perioadă de 30 de zile de la prinderea lor vor intra în programul de eutanasiere. ”
    De ce 30 ?! 7 e suficient . Sunt tinuti din 2 motive :
    1. Poate au stapan si stapanul vine sa-l recupereze = nu ii trebuie 30 de zile sa-si dea seama ca i-a disparut cainele
    2. Poate sunt adoptati = daca e sa aiba noroc, sunt adoptati si in 7 zile.
    Stiu ca suna cinic , dar “productivitatea ” ar creste de 4 ori si la cati caini sunt pe strada …..
    Dupa ce se mai raresc se poate mari si perioada.

    Reply
    • mimanu

      Eu pot să trăiesc foarte bine și cu cele 7 zile. Nu am nici o problemă. În schimb iubitorii de animale o să spună că e prea puțin. Eu am făcut asta în ideea de a veni cu o soluție prin care să mulțumesc ambele tabere.
      Până una alta, nici un „iubitor” de animale nu a venit cu o soluție viabilă.

      Reply
    • mimanu

      Eu cred că ar dona. Din păcate nu există un program coerent și transparent la nivel național care să permită asta. Cred că ar dona și cei care nu le iubesc, dar doresc această problemă rezolvată.

      Reply
  4. deci

    Unele animale sunt eutanasiate pentru a ne hrani cu ele, in conformitate cu legea divina, deci daca vrei statule sa-i mananci eutanasiazai… altfel spune-mi cine-i om si cine-i caine!?

    Reply
  5. Mihai

    Doresc sa va atrag atentia asupra ultimelor evolutii privind legea cainilor fara stapan. Concret, Comisia juridica a Senatului a inaintat un raport favorabil care contine amendamentele FPAM – Federatia Romana pentru Protectia Animalelor si a Mediului. Asa cum era de asteptat amendamentele introduse de FPAM elimina eutanasierea si nu face nicio referire asupra situatiei cainilor agresivi. Detalii despre respectivul proiect de lege se gasesc pe site-ul FPAM http://fpam.ro/wp-content/uploads/2013/03/07L771RC.pdf . Adoptarea legii in forma preconizata va conduce la perpetuarea si agravarea situatiei pe care o cunoastem cu totii ( oameni sfasiati de haitele de caini, mizerie si teroare).
    In consecinta, cunoscand atitudinea dumneavoastra in aceasta problema, va rog sa distribuiti aceasta informatie si sa va exprimati atitudinea fata de acest proiect de lege pe blogul dumneavoastra si pe alte canale media in speranta generarii unei reactii puternice a opiniei publice care sa-i determine pe politicieni sa ia decizii in favoarea omului si nu a cainilor.

    Reply
  6. monitorizare caini maidanezi

    Buna ziua,

    Este pertinenta ideea cu singura mentiune ca numarul cainilor nu este fix ci creste continuu (prin abandon, inpuiere)

    Pentru a ajuta, a se citi si pentru a pune presiune pe autoritati, am creat, complet non-profit si non-comercial, siteul de monitorizare pe harta a agresiunilor cainilor maidanezi http://www.caini-maidanezi.info. Daca lumea ar raporta/sesiza fiecare agresiune a cainilor maidanezi, ca sa avem evidenta acestora, autoritatile ar fi nevoite sa ia masuri (sa stranga cainii) macar din zonele fierbinti de pe harta..

    Evident ca de dorit ar fi sa nu se ajunga la eutanasiere.. de aceea trebuie intarita si mai ales pusa in aplicare legislatia anti-abandon a animalelor (voi sustine puternic aceasta idee pe siteul meu).

    Daca puteti adauga un link sau scurt articol de sustinere/informare publica despre siteul caini-maidanezi.info, va multumesc pentru atitudinea civica. Va voi adauga si siteul dvs la siteurile sustinatoare.

    Toate cele bune
    RaduC

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *